Noua şefă a UE trebuie să adune o echipă eterogenă

După ce şi-a negociat confirmarea ca preşedintă a Comisiei Europene, Ursula von der Leyen trebuie să alcătuiască o echipă din 27 de ţări care să o ajute la conducerea Uniunii.

Fosta şefă a apărării Germaniei va avea nevoie de toate abilităţile politice şi diplomatice pentru a compune o Comisie din diferite ţări şi partide. Apoi, în octombrie, va trebui să revină în Parlamentul European, care i-a aprobat la limită încoronarea, şi să ceară susţinere pentru numirile sale. O aşteaptă o vară deloc uşoară. Iată câteva particularităţi, obstacole şi provocări pe care trebuie să le negocieze această mamă în vârstă de 60 de ani, cu şapte copii.

Brexit sau nu?

Regatul Unit va ieşi din Uniunea Europeană pe 31 octombrie, cu o zi înainte de preluarea mandatului de către von der Leyen, deci Brexit-ul nu ar trebui să fie o problemă, nu?

Probabil că nu, însă în politica britanică este haos şi nu e încă sigur dacă presupusul viitor premier Boris Johnson va realiza Brexit-ul. Dacă nu, Comisia Europeană va trebui să aibă 28 de membri, cel puţin o vreme, dar nu e clar dacă Londra măcar va desemna pe cineva să ocupe locul.

Mai multe femei?

Von der Leyen va fi prima femeie care conduce Comisia şi a promis că echipa ei va reflecta proporţia de 50% femei din omenire. În acest scop, ea a cerut statelor membre să nominalizeze câte un bărbat şi o femeie pentru locul respectiv, pentru a-i da posibilitatea să aleagă o echipă echilibrată de reprezentanţi desemnaţi.

Care e problema? Statele membre par să fi ignorat complet cererea ei, iar cele care şi-au anunţat deja nominalizările au trimis câte un singur nume.

Exact la fel s-a întâmplat în 2014, când predecesorul Ursulei von der Leyen, Jean-Claude Juncker, a cerut duble nominalizări echilibrate. Din Comisia sa au făcut parte nouă femei. Va găsi von der Leyen mai multe?

Soluţia există

Teoretic, Comisia este echipa Ursulei von der Leyen, ratificată de o majoritate de centru obedientă în Parlamentul European. Practic, acelaşi Consiliu al liderilor statelor membre ale UE care au ales-o pe reprezentanta Germaniei a început să îi numească şi comisarii.

Social-democratul olandez Frans Timmermans a fost vicepreşedinte în Comisia Juncker şi va ocupa acelaşi post în echipa von der Leyen. I se va alătura comisarul pentru concurenţă, daneza Margrethe Vestager, promovată pe o poziţie echivalentă.

Timmermans şi Vestager se bucură de susţinerea grupurilor socialist şi liberal din PE, care trebuie să primească satisfacţie după ce liderii UE le-a respins candidaturile pentru funcţia cea mai înaltă.

Ministrul spaniol de externe Josep Borrell, aflat la sfârşit de mandat, va fi de asemenea egalul lor ca Înalt Reprezentant pentru politica externă, un rol cu dublă subordonare, care răspunde şi faţă de statele membre.

Prăzi de război

Poate că von der Leyen va avea mai multă libertate pentru acordarea portofoliilor celorlalţi comisari, însă şi în această privinţă capitalele europene se confruntă pentru rolurile cele mai prestigioase sau mai puternice.

Franţa a pus ochii pe comerţ sau mediu, pe care le doreşte şi Olanda. Italia este hotărâtă să pună mâna pe portofoliul muncii, industriei sau concurenţei.

Estul se întâlneşte cu Vestul

Noii membri ai Uniunii, statele foste comuniste din Europa Centrală şi de Est insistă tot mai mult să aibă roluri mai mari la Bruxelles, iar von der Leyen afirmă că doreşte să le ajute.

Partidul de guvernământ din Polonia, PiS – formaţiune populistă de dreapta – a pretins imediat că a dat voturile care i-au asigurat celei nominalizate majoritatea infimă la confirmarea de marţi. Acum, ca şi alte voci mai mult sau mai puţin autoritare din Est, PiS vrea să se facă auzit.

Verzii dezamăgiţi

Verzii au mers bine la alegerile europarlamentare, mărindu-şi numărul de locuri în multe ţări occidentale şi nordice, şi ar dori foarte mult cel puţin un post în Comisie.

Problema e că nu controlează niciunul din guvernele naţionale care propun cele 27 de nume şi că au refuzat să se alăture celorlaţi pro-europeni la votul pentru von der Leyen. Ei fac parte din unele coaliţii guvernamentale, însă Danemarca o susţine pe Vestager, Luxemburgul l-a ales pe social-democratul Nicolas Schmidt, iar Finlanda o trimite pe Jutta Urpilainen, o socialistă.

Poate va ajuta Suedia, optând pentru un Verde? Sau Belgia, dacă va forma un guvern în următoarele câteva săptămâni?

Altcineva?

Pe lângă numele menţionate mai sus, şi-au mai anunţat nominalizările alte câteva state membre.

Bulgaria o susţine pe conservatoarea Maria Gabriel, Estonia o vrea pe liberala Kadri Simson, iar Irlanda l-a desemnat din nou pe actualul comisar pentru agricultură, Phil Hogan. Din Ungaria, bun-venit lui Laszlo Torcsanyi, din Letonia – comisarului pentru finanţe Valdis Dombrovskis, din Austria – lui Johannes Hahn, reprezentând centrul-dreata, iar din Slovacia – social-democratului Maros Sefcovic. La rândul său, Grecia trimite o figură cunoscută, pe Margaritis Schinas, fost europarlamentar şi purtător de cuvânt al Comisiei care îşi încheie mandatul.