Spaţiul Schengen, o zonă fără frontiere… cu excepţii

Spaţiul Schengen, una din realizările cele mai concrete ale Uniunii Europene, este o zonă de liberă circulaţie, unde controalele la frontiere au fost desfiinţate – o regulă de la care există numeroase excepţii.

Zona include în prezent 26 de ţări, dintre care 22 membre ale UE (Bulgaria, Cipru, Croaţia, Irlanda, România şi Regatul Unit nu fac parte din ea) şi patru din afara Uniunii (Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Elveţia).

Acest spaţiu vast a fost construit foarte progresiv începând din 1985, când mai multe guverne europene au ajuns la un acord de principiu în localitatea luxemburgheză Schengen. Prima eliminare efectivă a controalelor la frontiere a avut loc în 1995, între Belgia, Franţa, Germania, Luxemburg, Olanda, Portugalia şi Spania.

Concret, în interiorul acestei zone, cetăţenii UE şi ai unor terţe state pot călători liber, fără a trece prin controale la frontiere.

În sens invers, un zbor în interiorul UE care face legătura între un stat Schengen şi unul non-Schengen este supus controalelor la frontiere.

Ştergerea frontierelor interioare a avut drept corolar întărirea frontierelor exterioare ale spaţiului Schengen: statele membre aflate la margini au prin urmare răspunderea organizării unor controale riguroase la aceste frontiere şi – dacă este cazul – a eliberării de vize pe termen scurt pentru persoanele care intră în acest spaţiu.

Apartenenţa la Schengen implică şi o cooperare a poliţiilor din toate ţările membre, pentru combaterea criminalităţii organizate sau a terorismului, în special prin schimbul de informaţii, ca în sistemul de informaţii Schengen (SIS).

Unul din exemplele de cooperare poliţienească este aşa-numita „urmărire transfrontalieră”, adică dreptul poliţiei dintr-un stat Schengen de a urmări persoane în alt stat Schengen, în cazuri de flagrant delict pentru infracţiuni grave.

Chiar dacă frontierele interne din spaţiul Schengen nu ar mai trebui să existe decât pe hârtie, membrii au posibilitatea de a reintroduce controale excepţionale şi temporare.

Potrivit unui document al Comisiei Europene, acestea trebuie să fie justificate de o „ameninţare gravă la adresa securităţii” sau de „disfuncţionalităţi grave la frontierele exterioare, care pot periclita funcţionarea globală a spaţiului Schengen”.

Măsura ar trebui să fie excepţională, dar este reluată periodic de mai multe ţări.

Franţa a reintrodus controalele în seara atentatelor din 13 noiembrie 2015 şi le-a prelungit din nou cu şase luni în octombrie anul trecut, apreciind că pe teritoriul său ameninţarea teroristă este în continuare „foarte pregnantă”.

Austria, Danemarca, Germania, Suedia şi Norvegia au reintrodus controale din cauza crizei migraţiei.

De asemenea, Franţa a interzis sistematic din 2015 accesul migranţilor în tranzit spre nordul Europei, ceea ce a generat tensiuni între Paris şi Roma.

Mai multe ţări sunt îngrijorate de perspectiva ca aceste derogări să devină treptat norma şi să pericliteze spaţiul Schengen.