De la naşterea sa în 1957, Uniunea Europeană a trecut cu bine prin multe crize, iar decizia Marii Britanii de a pleca este printre cele mai grave. Cu o nouă amânare a Brexitului care prelungeşte întregul proces, facem o recapitulare a altor perioade de grea încercare din istoria uniunii.

- De Gaulle se opune prin veto Marii Britanii -

În 1963, preşedintele francez Charles de Gaulle s-a opus prin veto intrării Marii Britanii în Comunitatea Economică Europeană, precursoarea Uniunii Europene, înfiinţată în 1957 de şase ţări - Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda.

O face din nou în 1967, dar Marea Britanie intră în cele din urmă în 1973.

Preşedintele francez Charles de Gaulle a spus "non" aderării Marii Britanii în Comunitatea Economică Europeană în 1963 şi 1967. Foto: AFP

- "Scaunul Gol" -

În 1965, în ceea ce este cunoscută sub numele de criza "scaunului gol", un impas apărut dintr-o dispută privind finanţarea bugetară, de Gaulle îi retrage pe reprezentanţii francezi din activităţile comunitare timp de şapte luni.

Ce este Uniunea Europeană şi cum funcţionează?

- Thatcher se luptă pentru rabat -

În 1979, prim-ministrul britanic Margaret Thatcher cere un rabat pentru contribuţia ţării sale la bugetul european şi ar fi declarat: "Îmi vreau banii înapoi".

După cinci ani de negocieri feroce, Londra îşi asigură rabatul anual la un summit în 1984.

Marea Britanie şi-a garantat un rabat în 1984, după ce Margaret Thatcher a ameninţat cu oprirea plăţilor. Foto: Daniel Janin şi Gabriel Duval / AFP

- Danezii resping tratatul -

În 1992, danezii şochează Europa când respind Tratatul de la Maastricht care a instituit UE şi a pus bazele uniunii monetare europene.

Ei abia aprobă o versiune modificată în 1993, după ce Danemarcei i se acordă o mai mare autonomie în materie de apărare, monedă, cetăţenie şi cooperare judiciară.

Alegătorii danezi au aprobat Tratatul de la Maastricht în 1993, după ce iniţial au respins documentul care a creat Uniunea Europeană. Foto: AFP

- Comisia Europeană demisionează -

În 1999, Comisia Europeană condusă de luxemburghezul Jacques Santer demisionează în masă în urma unui raport care denunţa responsabilitatea sa în cazuri de fraudă.

Jacques Santer a condus Comisia Europeană între 1995 şi 1999 înainte de a demisiona din cauza unui raport extrem de critic. Foto: Gerard Cerles / AFP

- Austria sancţionată -

În 2000, Partidul Popular Austriac (ÖVP, conservator) alege Partidul Libertăţii din Austria (FPÖ, extrema dreaptă) ca partener mai mic al coaliţiei sale, ceea ce a şocat Europa şi a condus la sancţiuni ale UE pentru câteva luni.

FPÖ intră din nou la guvernare în 2017, de această dată fără a supăra Bruxellesul.

Austria a fost sancţionată după ce liderul de extremă dreaptă Joerg Haider s-a alăturat guvernului de coaliţie. Foto: Thomas Coex / AFP

- Constituţia respinsă -

În 2005, alegătorii francezi au respins un proiect de Constituţie europeană propus prin Tratatul de la Lisabona, urmaţi trei zile mai târziu de alegătorii olandezi.

Liderii europeni şocaţi reuşesc să obţină un tratat ratificat la sfârşitul anului 2009, cu dispoziţii menite să îmbunătăţească funcţionarea instituţiilor UE extinse.

În 2005, alegătorii francezi au respins prima Constituţie a UE într-un referendum naţional. Foto Gabriel Bouys / AFP

- Datoria greacă -

În 2009, Atena anunţă o creştere accentuată a deficitului său public, declanşând o criză financiară în zona euro.

Mai întâi Grecia, apoi Irlanda, Portugalia, Spania şi Cipru solicită ajutor din partea UE şi a Fondului Monetar Internaţional, care cer în schimb o disciplină fiscală strictă. Câţiva şefi de guvern cad în timp ce măsurile de austeritate provoacă o reacţie populară.

- Criza migraţiei -

În 2015, Europa este lovită de cea mai gravă criză migratorie de la sfârşitul Celui de-Al Doilea Război Mondial.

Liderii UE se luptă să elaboreze un plan de acţiune comun, în timp ce mai mulţi membri ai UE refuză să ia o parte din refugiaţi.

În septembrie 2015, Germania, care până atunci îi primise pe refugiaţi, restabileşte controalele la frontieră, o acţiune urmată rapid de alte ţări.

În 2015, peste un milion de migranţi au sosit în Europa, mulţi intrând prin Grecia. Foto: Sakis Mitrolidis / AFP

- Brexit -

În iunie 2016, britanicii votează în proporţie de 52 faţă de 48% în favoarea părăsirii UE, punând Marea Britanie pe cale să devină prima ţară ce iese din bloc.

Londra şi Bruxellesul se angajează în negocieri dure de divorţ - prim-ministrul britanic Theresa May demisionează pe parcurs - iar termenul este amânat de două ori până la 31 octombrie 2019.

La 17 octombrie, Londra şi Bruxellesul anunţă un proiect de acord Brexit, care a fost aprobat de parlamentul britanic şi de liderii UE. Totuşi, parlamentarii britanici au respins calendarul accelerat de dezbatere a legislaţiei de implementare a acestui acord pe care premierul Boris Johnson îl întocmise în aşa fel încât Brexitul să se realizeze la data stabilită, 31 octombrie. În urma respingerii acestui calendar, Johnson a decis să retragă din parlament acordul privind Brexitul şi să ceară alegeri anticipate, precum şi o nouă amânare a ieşirii din UE.

Noua dată-limită pentru Brexit - a treia în tot atâţia ani - este acum 31 ianuarie 2020, după ce solicitarea Londrei pentru o amânare a fost aprobată de Bruxelles.